Aglaonema

In general Aglaonema numara saizeci de specii de plante mereu verzi, ce ajung la o inaltime de 1-1,5 metri. Exista numeroase varietati pitice si compacte, ce se mentin sub un metru inaltime sau chiar sub 4o centimetri.

Frunzele de Aglaonema sunt de culori variate, in general verzi, cu striatiuni si vergeturi galbene, albe sau in verde deschis. 

EXPUNEREA: pentru a-i pune in evidenta coloratiunea frunzelor, planta va fi pozitionata in locuri luminoase. Aglaonema insa suporta fara probleme conditii defavorabile altor plante de apartament, atat intunericul cat si lumina puternica. Aceasta din urma, cu conditia ca rezale soarelui sa nu cada direct asupra ei, deoarece iiproduce arsuri frunzelor. Ca multe alte plante din spatii inchise, nu rezista la frig, cultivandu-se la un minim de temperatura de 12-15 grade C. Nu suporta nici salturile de temperatura si nici curentul de aer.

UDATUL: pamantul plantei trebuie sa fie uscat intre o udare si alta. Toamna si iarna va fi udata mai putin, vaporizand peste frunze apa demineralizata, la fiecare 3-4 zile. In timpul lunilor calde, va fi udata zilnic. in general, planta poate suporta scurte perioade de seceta, dar nu si stagnarea hidrica si udatul in exces. La fiecare 25-30 de zile se va adauga in apa de udat ingrasamant pentru plante verzi.

BOLI: in general nu sufera atacuri deosebite ale parazitilor, ciupercilor sau insectelor. Se poate intampla insa ca frunzele sa ingalbeneasca din cauza prezentei unor paianjeni mici si rosii, postati pe fata lor posterioara, sau din cauza repetatelor salturi de zemperatura.

Pot sa apara pete pe frunze din cauza luminozitatii directe, excesive. Daca varful frunzelor se inchide la culoare, cu aspect de uscaciune, vina o poarta erul din jur prea uscat. Udatul excesiv duce nu numai la ingalbenirea frunzelor, ci si la caderea lor, precum si la incetinirea dezvoltarii plantei si chiar la putreuirea ei.